Cehii, spre deosebire de romani, stiu sa isi promoveze frumos valorile istorice si culturale. Exista autobuze care fac turul orasului, ca in toate marile capitale europene, dar nu si Bucuresti - la capitolul acesta, si nu numai, Constanta "bate" Bucurestiul, pentru ca acolo exista autobuz supraetajat care plimba turistii prin tot orasul. Ca sa revin la ideea anterioara, pentru ca am divagat, cehii ofera mai multe tipuri de plimbare prin Praga, cu durata variata, cu puncte de atractie variate si preturi in functie de acestea, desigur.
Cele mai ieftine (Standard Tour) costa 400 de coroane cehesti (in jur de 60-65 RON) si includ eventual plata intrarii in vreun muzeu, in timp ce Ultimate Tour e cel mai scump, costa 1200 de coroane cehesti, dureaza 6 ore si presupune atat plimbare pe jos, cat si cu vaporasul, cu tramvaiul, bauturi racoritoare si un pranz cehesc cu 3 feluri de mancare.
Oferta de vizitare a orasului e larga si mai include si un
tur al misterelor si legendelor, cu durata de 90 de minute si plimbare prin oras cu istorisirea de povestioare legate de locurile vizitate. [Of, si noi in Bucuresti am avea atat de multe povesti frumoase despre cladiri, locuri, oameni...]
Alt tip de plimbare e cel
pe urmele fantomelor, care are ca ora de incepere ora 8.30 seara, iar pe timp de vara ora 10 pm si dureaza o ora. Se pare ca, datorita legendelor despre fantome, Praga a capatat denumirea de cel mai bantuit oras european.
Ca sa inchei ideea de mai sus, trebuie sa amintesc de turul orasului cu bicicleta sau per pedes, cu masinile de epoca sau cu caleasca. Concluzia e ca oamenii astia stiu sa vanda bine ce au si sa-si atraga turistii.
Cea de-a doua zi in Praga a debutat cu micul dejun servit in restaurantul hotelului de unde am admirat panorama vechiului oras. Restul zilei, pana dupa-amiaza, a insemnat prezentari si training. Imediat dupa ce acestea s-au incheiat am plecat prin magazine. Afara ploua si era frig (in jur de 10 grade) astfel ca nu ma grabeam sa termin de probat ce intentionam sa cumpar. Problema era ca trebuia sa ne miscam destul de repede pentru ca aveam doar o ora la dispozitie pana la cina, care avea sa fie luata intr-un restaurant de undeva din centrul vechi, impreuna cu toti participantii.
Colega mea a fost nevoita sa plece la un moment dat si, cu toate ca m-a sunat sa ma anunte, nu am auzit, pentru ca telefonul meu ramasese pe silentios. Cand am reusit sa ies din cabina de proba (statusem multisor) si am verificat telefonul am constatat ca ma anuntase de plecarea spre hotel. Eram singura in oras si mai erau cam 15 minute pana la cina. Nu aveam timp sa ma intorc la hotel si oricum, nu m-ar fi asteptat nimeni. "Fotografiasem" cu ochii mintii harta cu locatia restaurantului si am pornit catre el.
Mi se parea grozav sa ma plimb de una singura pe stradutele inguste, pietruite, marginite de case nu prea inalte, cu boutique-uri la parter unde se vindeau suveniruri si absinth. Nu voiam sa intreb pe nimeni de directia in care ar fi trebuit sa o iau, caci ma bazam pe simtul meu de orientare. S-a dovedit a fi bun pana la o rascruce, unde am hotarat ca era musai sa intreb incotro trebuia sa o iau, caci, desi mi se parea ca era foarte cool ca m-am ratacit si "iau la pas" marele oras, totusi era necesar sa fac act de prezenta la cina. Bineinteles ca am reusit sa identific restaurantul si bineinteles ca m-am amuzat cu ceilalti de "aventura" mea.
Ultima zi a insemnat prezentari pana pe la pranz apoi program liber pana la plecarea spre aeroport. Am avut placerea sa vizitez Gradinile Parlamentului din Praga, un loc unde paunii se plimba liberi, unde ratele si ratoii inoata in apa helesteului printre pestii de diferite specii si tot un loc unde au loc concerte de muzica clasica in aer liber.
Tot in perimetrul Gradinilor exista un zid sculptat in piatra (The Dripstone Wall), cu aspect de stalactite printre care se mai pot zari, la o privire atenta, parca ascunse, siluetele unor animale, scopul fiind de a crea iluzie. De altfel, se pare ca aceasta zona purta numele de Gradina secreta.
In fotografia de mai jos din dreapta, daca o clicuiti si o mariti, veti putea vedea silueta unui sarpe.
Plimbarea s-a continuat, urcand un deal, spre
Catedrala Sf. Vitus, cea mai mare catedrala din Cehia, si totodata un exemplu de arhitectura gotica. Aici odihnesc osemintele mai multor regi cehi precum si ale
Sfantului Wenceslas. Tot aici aveau loc incoronarile regilor cehi.
Catedrala e inconjurata de
Castelul Praga pe care insa, nu l-am mai vizitat din lipsa de timp. Ne-am mai plimbat, am mai pozat, si, rapusi de foame, am intrat intr-un restaurant.
Acolo am baut pentru prima oara in viata mea grog, bautura marinarilor, care inseamna de fapt rom cald cu apa si cu zahar. Nu mi-a placut.
Fiind cinci persoane, am ales sa cerem un platou cu felurite tipuri de carne (pui, porc, miel), cu garnituri, insa chelnerita ne-a spus ca ar ajunge doar pentru doua persoane, asa ca am luat doua platouri. Am facut ochii cat cepele cand a venit primul platou, pentru ca era imens. Initial am crezut ca era doar atat si ne gandeam ca ne-ar ajunge tocmai bine la toti cinci, insa la cateva secunde a aparut si al doilea platou.
Ma intreb...cehii oare mananca atat de mult??? Dupa ce am mancat pe saturate, nu se cunostea mai nimic, parea ca abia ne-am atins de mancare. Pentru ca suntem romani si nu risipim, mai ales cand e vorba de mancare, caci e pacat sa arunci mancarea, am rugat-o pe chelnerita sa o puna la pachet cu scopul sa o oferim vreunui cersetor.
Cersetorii din Praga, spre deosebire de alti cersetori, au o atitudine de umilinta extrema, stand pe caldaram in genunchi, cu fruntea sprijinita de strada si cu mainile ce tin o sapca, intinse pentru a primi un banut, fie ca e soare, fie ca ploua torential. Unde pana atunci tot intalnisem cersetori, acum ei parca se ascunsesera ca sa nu ii gasim noi. Timpul insa se scurgea iar peste 20 de minute trebuia sa plece masina spre aeroport. Si am luat impreuna cu una dintre doamnele din grupul nostru iarasi orasul la picior in cautare de cersetori, de am ajuns din centru tocmai pana la podul Charles. Ar fi fost frumoasa plimbarea in alte conditii, dar acum eram sub presiunea timpului. Si deodata, in departare, l-am vazut. Tremura si cersea. I-am intins mancarea spunandu-i "Food. Restaurant" si cred ca in ziua aceea nenea a avut parte de un ospat de zile mari.
In graba cea mare am pornit catre hotel. Am ajuns tocmai la timp, inainte sa plece masina spre aeroport.
Aici se incheie "plimbarea prin Praga". Am luat cateva suveniruri, printre care si faimoasa bautura
absinth, despre care am amintit si mai sus, bautura supranumita The Green Fairy pentru "proprietatile ce stimuleaza creativitatea" dar care, trebuie sa marturisesc, nu mi-a placut deloc, avand gust amar de doctorie.
Ca si concluzie la final, mi-a placut in Praga, m-as intoarce sa o revad si sa vizitez ce nu am reusit acum, insa nu mi s-a parut ca ar avea ceva mai mult de oferit comparativ cu Bucurestiul, exceptand curatenia si civilizatia la care noi inca lasam de dorit. Iar daca ar fi sa compar cele doua mari capitale europene pe care am reusit sa le vizitez pana acum, Praga si Dublin, trebuie sa spun ca mult mai "acasa" m-am simtit in Dublin din perspectiva unui oras in care mi-ar placea sa locuiesc si sa traiesc.
