joi, 17 mai 2012

Franta si Paris


De cand locuiesc in Franta am avut ocazia in mai multe randuri sa vizitez Parisul, la fel cum am avut si sansa sa ma plimb si in alte orase (din nordul tarii, sudul inca nu l-am explorat). E surprinzator cum, ca si strain, cand spui Franta te gandesti la Paris; ajungand ulterior sa il vizitezi, constati ca de fapt exista o mare discrepanta intre capitala si restul tarii. Acolo lumea e mai dinamica, toate se intampla repede, e o valtoare pe care o resimti inca de cand ajungi in gara, apoi la metrou, ca sa nu mai vorbesc de zonele de atractie turistica ce sunt mereu populate de turisti. Exista mozaic de populatie, oamenii se simt liberi sa fie extravaganti, ceea ce nu am remarcat in restul oraselor, exista mult mai multe evenimente culturale, dar intalnim si reversul medaliei, caci toate costa iar viata e mult mai scumpa in capitala. Si mai vine si contrastul cu oraselul meu unde duminica e totul inchis (cu exceptia teraselor), unde ultimul autobuz vine la 20.30, unde supermarketul se inchide la 20.00, iar sambata chiar mai devreme, unde ca sa il parafrazez pe Marin Preda, "timpul are rabdare". La fel de interesanta este mandria francezilor ca apartin unei anumite regiuni: pentru alsacieni exista Alsacia si restul Frantei, pentru cei din Picardia sau Normandia la fel, si, evident, pentru parizieni, exista Paris si Franta. Si chiar au dreptate, e un oras minunat. Dar ma gandesc ca acelasi lucru e valabil pentru oricare dintre capitalele lumii. 

luni, 30 aprilie 2012

Dalida & Alain Delon - Paroles, paroles






[A.Delon]
C'est étrange,
je n'sais pas ce qui m'arrive ce soir,
Je te regarde comme pour la première fois.
[Dalida]
Encore des mots toujours des mots
les mêmes mots
[A.Delon]
Je n'sais plus comment te dire,
[Dalida]
Rien que des mots
[A.Delon]
Mais tu es cette belle histoire d'amour...
que je ne cesserai jamais de lire.
[Dalida]
Des mots faciles des mots fragiles
C'était trop beau
[A.Delon]
Tu es d'hier et de demain
[Dalida]
Bien trop beau
[A.Delon]
De toujours ma seule vérité.
[Dalida]
Mais c'est fini le temps des rêves
Les souvenirs se fanent aussi
quand on les oublie
[A.Delon]
Tu es comme le vent qui fait chanter les violons
et emporte au loin le parfum des roses.
[Dalida]
Caramels, bonbons et chocolats
[A.Delon]
Par moments, je ne te comprends pas.
[Dalida]
Merci, pas pour moi
Mais tu peux bien les offrir à une autre
qui aime le vent et le parfum des roses
Moi, les mots tendres enrobés de douceur
se posent sur ma bouche mais jamais sur mon cœur
[A.Delon]
Une parole encore.
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Ecoute-moi.
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Je t'en prie.
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Je te jure.
[Dalida]
Parole, parole, parole, parole, parole
encore des paroles que tu sèmes au vent
[A.Delon]
Voilà mon destin te parler....
te parler comme la première fois.
[Dalida]
Encore des mots toujours des mots
les mêmes mots
[A.Delon]
Comme j'aimerais que tu me comprennes.
[Dalida]
Rien que des mots
[A.Delon]
Que tu m'écoutes au moins une fois.
[Dalida]
Des mots magiques des mots tactiques
qui sonnent faux
[A.Delon]
Tu es mon rêve défendu.
[Dalida]
Oui, tellement faux
[A.Delon]
Mon seul tourment et mon unique espérance.
[Dalida]
Rien ne t'arrête quand tu commences
Si tu savais comme j'ai envie
d'un peu de silence
[A.Delon]
Tu es pour moi la seule musique...
qui fit danser les étoiles sur les dunes
[Dalida]
Caramels, bonbons et chocolats
[A.Delon]
Si tu n'existais pas déjà je t'inventerais.
[Dalida]
Merci, pas pour moi
Mais tu peux bien les offrir à une autre
qui aime les étoiles sur les dunes
Moi, les mots tendres enrobés de douceur
se posent sur ma bouche mais jamais sur mon cœur
[A.Delon]
Encore un mot juste une parole
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Ecoute-moi.
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Je t'en prie.
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Je te jure.
[Dalida]
Parole, parole, parole, parole, parole
encore des paroles que tu sèmes au vent
[A.Delon]
Que tu es belle !
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Que tu est belle !
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Que tu es belle !
[Dalida]
Parole, parole, parole
[A.Delon]
Que tu es belle !
[Dalida]
Parole, parole, parole, parole, parole
encore des paroles que tu sèmes au vent

vineri, 16 martie 2012

Trei oameni. Trei povesti.

Dintre pacientii internati azi trei au avut niste povesti foarte interesante. Si cum imi place mie sa stau la trancaneala cu ei le-am aflat, mai pe scurt, evident, mai ales ca nu eram la o sueta, ci la munca si nu puteam pierde prea mult timp cu povesti de viata

Primul: un tanar de 25 de ani, originar din Congo, fugit din tara de acum cativa ani din cauza razboiului (eu care nu citesc nici ziare si nici nu ma uit la tv si ma izolez de tot ce inseamna stire negativa, habar nu aveam ca in Congo a fost razboi, cum nu am in continuare habar daca s-a terminat sau nu). Tanarul a reusit sa fuga din Africa, cu acte false, pana in Spania unde a stat cativa ani, iar de cateva luni, viata grea pe care a dus-o in Spania l-a determinat sa paraseasca aceasta tara si sa vina in Franta. Chestii din astea le-am citit doar prin carti sau le-am vazut in filme, dar nu am cunoscut pe nimeni care sa fi trecut prin asemenea experiente. In Congo i-au ramas parintii si opt frati. Au fost noua dar unul a murit. Nu are locuinta, nu are bani, nu are ce manca. Nu are decat libertate. Are ochii tristi si citesti in ei toata durerea lumii. Are 25 de ani dar e deja batran.

Al doilea: un domn de 78 de ani, fost aviator, pilot pe avion de vanatoare, care mi-a povestit ca a zburat in Vietnam in timpul razboiului, in Indochina si in Senegal. Si vrea sa moara, desi nu e depresiv. Dar respira greu. Iar el a fost toata viata un om activ. Nu se suporta asa. El crede ca are un cancer, ca prea nu mai e bine. "Nu consider ca mai am pentru ce trai. Am profitat din plin de viata, am vazut moartea in fata, am trait toate experientele pe care le-am vrut, nu am ce regreta. Nu mi-e frica de moarte. Dimpotriva. Vreau sa mor, dar sa mor repede, ca sa nu sufar." Ce puteam sa ii spun? Sa il conving ca nu si nu? N-avea sens. In fond, singura certitudine in viata unui om e moartea. I-am urat, omeneste, cand va fi sa fie, sa aiba parte de o moarte rapida si usoara, in casa lui, in patul lui, asa cum isi doreste, sa nu se chinuie. Puteam sa ii urez altceva? Eu zic ca nu aveam ce.

Al treilea: un alt domn de 77 de ani. Interogatoriul medical presupune diverse intrebari printre care si statutul marital al pacientilor si conditiile de viata. Mi-a spus ca e casatorit si ca luna viitoare va aniversa 50 de ani de casatorie. Wow, am zis, si l-am intrebat, din simpla curiozitate, cum de a rezistat casnicia. Mi-a raspuns asa: "stiti, sunt suisuri si coborasuri; doi oameni nu se iubesc in acelasi fel; pasiunea din tinerete nu mai e la fel, dar o inlocuieste o altfel de dragoste, mai profunda. Si apoi, ce sa fac eu fara ma puce si fara copiii mei?" L-am intrebat: nu ati fost niciodata curios sa o parasiti, sa vedeti cum e cu altcineva? Mi-a spus: nuu, niciodata!...cum sa o parasesc?? Je l'aime et je l'aimerai toute ma vie. Am inteles ca da, dragostea exista, nu aveam nevoie de alta demonstratie.

duminică, 5 februarie 2012

Despre o noua iubire

Facebookul este un mijloc de socializare dispensabil, e adevarat, dar si util pentru cineva ca mine, care e departe de casa si care simte nevoia sa fie in contact cu cei cunoscuti ramasi in tara. Totodata imi permite sa navighez prin profilurile prietenilor prietenilor, sa le vad fotografiile (una dintre placerile mele mai vechi, sa privesc fotografii cu oamenii si sa incerc sa ii caracterizez nestiind nimic despre ei, doar privindu-le pozele), si, evident, comentariile. Asa descopar o multime de melodii frumoase, o multime de citate, de referinte pentru filme, articole sau carti. Si, tot asa, am aflat despre o noua iubire, intre doi oameni frumosi, care s-au cunoscut pe internet si despre care se vede, numai privindu-le ochii si surprinzandu-le privirile si limbajul corpului din fotografii, cat de indragostiti sunt. Nu mai vorbesc de comentariile postate la pozele lor sau pe paginile de profil, care isi pierd semnificatia de comentarii, devenind adevarate strofe de poezii. Si iata ca distantele fizice s-au sters, cei doi s-au cunoscut, se intalnesc, calatoresc ore intregi ca sa fie impreuna. Uite, dom'le, ca se poate. Sa fie vointa si iubire, ca restul se rezolva.

Mare minune si dragostea asta!



Love is real, real is love
Love is feeling, feeling love
Love is wanting to be loved

Love is touch, touch is love
Love is reaching, reaching love
Love is asking to be loved

Love is you
You and me
Love is knowing
We can be

Love is free, free is love
Love is living, living love
Love is needing to be loved

marți, 31 ianuarie 2012

Despre cititorii mei de peste mari si tari

Ca orice blogger care se respecta, am si eu un sistem de tracking al intrarilor pe blogul meu. Si tin sa multumesc catorva oameni, ce vad ca imi viziteaza frecvent blogul: pe langa cei cativa din Romania, care, in ciuda faptul ca scriu rar, revin si acum dupa multi ani, ar mai fi cineva din Luxemburg, altcineva din Mountain View - California, din Dublin, Paris, Barcelona, Madrid, sau Reunion. Va multumesc tuturor si m-as bucura sa si facem schimb de pareri si de idei, asta daca nu cumva am facut-o si anterior!